Exludere As Adm De Fapt

Societate cu răspundere limitată.Excludere asociat administrator de fapt. Admisibilitate (art. 222 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 31/1990)

Prof. univ. dr. Lucian Săuleanu

Universitatea din Craiova

Facultatea de Drept

Art. 222 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990 instituie excluderea asociatului cu răspunedere nelimitată, astfel că în cazul în care societatea din care se solicită excluderea este o societate cu răspundere limitată, situația prevăzută de art. 222 lit. c) din Lege care privește un asociat cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administrație ori contravine dispozițiilor art. 80 și 82, nu este aplicabilă, aceasta fiind incidentă exclusiv societăților în nume colectiv și în comandită simplă ai căror asociați răspund nelimitat, inclusiv cu bunurile proprii

Curtea de Apel apreciază că ipoteza menționată de art. 222 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 31/1990 se referă nu numai la asociatul care are calitatea de administrator de drept, ci și la asociatul care administrează în fapt societatea fiind lipsit de relevanță dacă asociatul a cărui excludere se solicită, a săvârșit faptele culpabile în calitate de administrator de drept sau doar de fapt.

(Curtea de Apel Craiova, Dosar nr. 1885/101/2015, Decizia nr. 521/2016)

Prin sentința nr. 173/2015 din 09.11.2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul D.J.-F.G., în contradictoriu cu părății D. L. și S.C. A. S.R.L., având ca obiect excluderea pârâtei din societate și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 1.000 de lei către pârâtă reprezentând cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței sus menționate instanța de fond a reținut faptul că reclamantul a solicitat să se dispună excluderea pârâtei din S.C. A. S.R.L. și și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 222 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 31/1990.

Instanța de fond a reținut că aceste cazuri sunt limitativ prevăzute de lege.

În acest sens, în ceea ce privește incidența prevederilor art. 222 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990 s-a reținut faptul că dispoziția legală instituie ca situație pentru excludere calitatea de asociat cu răspunedere nelimitată a asociatului a cărui excludere se solicită. În ipoteza în care societatea din care se solicită excluderea este o societate cu răspundere limitată, iar asociatul a cărei excludere se solicită este un asociat cu răspundere limitată, situația prevăzută de art. 222 lit. c) din Lege care privește un asociat cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administrație ori contravine dispozițiilor art. 80 și 82, nu este aplicabilă, aceasta fiind incidentă exclusiv societăților în nume colectiv și în comandită simplă ai căror asociați răspund nelimitat, inclusiv cu bunurile proprii. În consecință, s-a reținut că ipoteza prevăzută de art. 222 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990, privește doar pe asociații din societățile în nume colectiv și asociații comanditați din societatea în comandită simplă, iar asociații din societățile cu răspundere limitată, nu pot fi excluși în temeiul acestor prevederi și cum în cauză pârâta nu are calitatea de asociat cu răspundere nelimitată, nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale în cauză.

În ceea ce privește incidența prevederilor art. 222 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990, instanța de fond a reținut că situația de excludere avută în vedere de acest text legal privește numai pe asociații care au și calitatea de administrator, iar din extrasele emise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Mehedinți rezultă că pârâta nu a avut calitatea de administrator al S.C. A. S.R.L., această funcție fiind îndeplinită initial de către D.E. L. și ulterior de către reclamant (începând cu 13.02.2015). Ca atare, instanța de fond a apreciat că nici ipoteza prevăzută de art. 222 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990 nu este aplicabilă în cauză.

Împotriva sentinței Tribunalului Mehedinți a declarat apel reclamantul D. .J-F. G., criticând-o sub aspectul legalității și al netemeiniciei.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea va admite apelul declarat de către apelantul reclamant și va anula sentința nr. 173/2015 din 09.11.2015, având în vedere următoarele considerente.

Astfel, examinând considerentele sentinței apelate, Curtea constată că instanța de fond a soluționat pricina pe cale de excepție reținând faptul că, în cauză nu sunt aplicabile ipotezele prevăzute de art. 222 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990 și de art. 222 alin. 1 din Lege. În acest sens, s-a constatat că pârâta nu are calitatea de asociat cu răspundere nelimitată astfel încât să fie aplicabile dispozițiile art. 222 alin. 1 lit. c) și nici calitatea de administrator de drept, astfel încât să fie incidente dispozițiile art. 222 alin. 1 lit. d) din Lege.

În cadrul criticilor de apel, se constată că apelantul reclamant se referă doar la ipoteza prevăzută de art. 222 alin. 1 lit. d) din Lege.

Curtea apreciază că ipoteza menționată se referă nu numai la asociatul care are calitatea de administrator de drept, ci și la asociatul care administrează în fapt societatea, cum este cazul de față. Astfel, se constată că intimata pârâtă D.L. a fost cea care a exercitat în fapt funcția de administrator, aspect recunoscut chiar de către aceasta în cuprinsul întâmpinării, deoarece este cea care în mod exclusiv a încheiat contracte cu alte societăți, a condus contabilitatea societății, s-a servit de ștampila societății și a administrat conturile bancare. Într-adevăr, intimata pârâtă D. L., asociat al societății S.C. A. S.R.L., nu are calitate de administrator de drept al societății, însă nu se poate prevala de acest aspect pentru a se invoca lipsa calității procesuale pasive în speță, atâta timp cât s-a dovedit că a procedat la efectuarea de acte de administrare, chiar dacă nu avea acest drept. Aceasta, deoarece legiuitorul înțelegând să sancționeze actele prin care se aduc prejudicii societății, l-a trecut în calitate de subiect activ pe asociatul administrator, întrucât acesta are atribuții de administrare. Intenția legiuitorului a fost să permită asociaților de bună-credință să obțină excluderea asociatului ale cărui acțiuni au produs prejudicii societății și implicit celorlalți asociați prin abuzul de putere. Din acest punct de vedere, Curtea apreciază că este lipsit de relevanță dacă asociatul a cărui excludere se solicită, a săvârșit faptele culpabile în calitate de administrator de drept sau doar de fapt. Astfel, temeiul fundamental al excluderii este fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, în vreme ce calitatea sa de administrator este doar o circumstanță externă care i-a permis să exercite în mod nelegal voința societății însăși.

În plus, în ceea ce privește calitatea de administrator cerută pentru aplicarea acestui temei de excludere, respectiv art. 222 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 31/1990, se constată că jurisprudența a dat o interpretare flexibilă a acestei cerințe urmărind sancționarea abuzului săvârșit în contextul actelor de gestiune în general, textul de lege fiind aplicabil astfel și în cazul administratorilor de fapt.

Prin urmare, având în vedere aspectele arătate, Curtea apreciază că ipoteza prevăzută de art. 222 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 31/1990 se referă și la administratorul de fapt, cum este cazul în speță. Deoarece instanța de fond a soluționat pricina pe cale de excepție, reținând după cum s-a arătat faptul că această ipoteză nu este aplicabilă în cauză deoarece asociatul pârât nu are și calitate de administrator de drept, Curtea apreciază că în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 3 Cod pr. civ., deoarece instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului se impune admiterea apelului și anularea hotărării pronunțate de instanța de fond.

Comentariu

Decizia Curții de Apel Craiova nr. 521/2016 supune analizei două aspecte privitoare la excluderea asociaților din societatea cu răspundere limitată.

Primul aspect, anume exluderea asociatului în bnaza art. 222 alin. 1 lit. c) din Leega nr. 31/1990, este mai puțin important întrucât instanțele judecătorești s-au pronunțat constant în sensul că dispozițiile art. 222 lit. b) şi c) privesc doar pe asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societatea în comandită simplă, asociaţii din societăţile cu răspundere limitată neputând fi excluşi în baza acestui temei, instanţele reţinând ca fiind greşite¹ astfel de soluţii.

Al doilea aspect, respectiv excluderea unui asociat care nu este administrator statutar, apreciem că este mai interesant, instanța reținând că și asociatul care este administrastor de fapt poate fi exclus intenția legiuitorului fiind să permită asociaților de bună-credință să obțină excluderea asociatului ale cărui acțiuni au produs prejudicii societății și implicit celorlalți asociați prin abuzul de putere.

În interpretarea dispozițiilor art. 222 alin. 1 lit d) care prevăd expres că poate fi exclus asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora am putea concluziona că poate fi exclus doar acel asociat care este şi administrator, condiţie logică odată ce numai această calitate oferă mijloacele şi împrejurările necesare comiterii fraudei ori folosirii semnăturii sociale sau a capitalului social.

Prin raportare la temeiul de drept apreciem că decizia Curții de Apel Craiova nr. 521/2016 nu este greșită și textul art. 222 alin. 1 lit. D) trebuie să primească o interpretare extensivă în sensul atingerii finalității pe care instituția excluderii o presupune.

În primul rând, în mod corect instanța face o diferențiere între calitățile de asociat și administrator , fiecare conducând la o sancțiune distinctă în cazul în care se aduc prejudicii societății. Legiuitorul pentru sancţionarea fraudei pentru calitatea de administrator a prevăzut revocarea; sunt funcţii şi calităţi diferite, fiecare cu o modalitate specifică de sancţionare; excluderea nu are legătură cu calitatea de administrator,ci cu calitatea de asociat.

Legiuitorul când a cerut această dublă calitate de asociat administrator a vrut să sublinieze că acesta avea posibilităţile legale de a frauda societatea, că avea mijloacele necesare, iar în caz că ar fi fost doar asociat si ar fi fraudat societatea era culpa celor ce i-au permis şi eventual temeiul este pe al tărâm şi ar privi decât acoperirea prejudiciului, iar nu pierderea calităţii de asociat. În doctrină² s-a reținut că ”nu putem vorbi de fraudă atunci când s-a adus un prejudiciu societății prin utilizarea capitalului sau a semnăturii sociale de către un asociat care nu are calitatea de administrator, întrucât fapta acestuia – pentru care poartă o răspundere civilă și penală – a fost consecința lipsei de organizare ori a ambiguității raporturilor statornicite între asociați și nu o consecință firească directă și nemijlocită a exercitării cu rea-credință a unor împuterniciri sociale”.

Reținând că fapta ilicită constituie fundamentul excluderii, iar nu calitatea de administrator, instanța de judecată implicit a apreciat că este lipsit de relevanță dacă asociatul a cărui excludere se solicită, a săvârșit faptele culpabile în calitate de administrator de drept sau doar de fapt. Interpretarea extensivă a art. 222 alin. 1 lit d) în sensul aplicării și la asociatul administrator de fapt se impune având în vedere că textul de lege nu face o astfel de diferențiere astfel că ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, iar teoria administratorului de fapt este pe deplin recunoscută în doctrină și jurisprudență, găsindu-și chiar și reglementare legală în unele situații speciale, cum este cazul art. 277 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital. Pe de altă parte, ceea ce credem că este relevant este comportamentul unui astfel de asociat care reprezintă adevăratul conducător al societății, care fără să fi fost numit în funcția de administrator, totuși se implică în administrarea societății, în mod constant în activitatea curentă prin semnarea anumitor acte juridice, negocierea contractelor, angajarea și concedierea salariaților etc., adică îndeplinind atribuțiile unui administrator statutar. Or, într-o astfel de situație care urmează a fi apreciată de la caz la caz de instanța de judecată, trebuie să acceptăm că răspunderea unui astfel de asociat administrator de fapt se plasează și în sfera excluderii căci, per a contrario, a nu accepta o astfel de interpretare ne-am îndepărta de finalitatea excluderii- sancțiune și ar fi protejați acei asociați care prin astfel de mecanisme exercită un abuz. Art. 222 reglementează cazurile de exlcudere prin care se tinde la sancţionarea asociatului care nu îşi îndeplineşte obligaţiile sau aduce anumite prejudicii societăţii.