Societate aflată în insolvenţă. Bilete la ordin girate în favoarea băncii anterior deschiderii procedurii insolvenţei. Regimul sumelor încasatate după deschiderea procedurii. Restuirea acestora în contul unic deschis de administratorul judiciar.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitoarei sau bunurilor sale.
Art. 4 din Legea nr. 85/2006 stabileşte că disponibilităţile băneşti ale debitorului vor putea fi păstrate într-un cont special de depozit bancar , iar creanţele creditorilor trebuie plătite conform planului de distribuire (art. 123), măsurile de realizare individuală a creanţelor împotriva debitorului fiind incompatibile cu procedura de insolvenţă.
Cu privire la efectele girului art. 16 din Legea nr. 58/1934 menţionează caracterul transaltiv al acestuia, astfel că giratarul dobândeşte un drept propriu şi autonom asupra sumei de bani înscrisă în titlu.
(Curtea de Apel Craiova, Secţia comercială, decizia 220 din 23 februarie 2010)
Prin sentinţa nr. 933 din 16 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj în dos. Nr. 2351/63/2009 a fost admisă acţiunea reclamantei SC. F.P. SRL şi obligarea societăţilor bancare P.B. SA la plata sumei de 446.809, 34 lei, L.B. SA la plata sumei de 119.038,99 lei si B. S.A. la plata sumei de 100.241, 7 lei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea introductivă societatea debitoare S.C. F.P. S.R.L., faţă de care se deschisese procedura insolvenţei, a solicitat în temeiul art. 11 din Legea nr. 85/2006 obligarea societăţilor bancare la deblocarea conturilor, suspendarea oricăror reţineri de sume din conturile debitoarei şi virarea tuturor sumelor existente şi viitoare către contul unic deschis de administratorul judiciar.
În susţinerea cererii, reclamanta a arătat că că deşi deschiderea procedurii insolvenţei fusese notificată acestora, totuşi aceste bănci au ridicat sumele de bani ce au intrat în conturile deschise la ele pe numele societăţii aflate în insolvenţă şi cu care s-au achitat dobânzi, rambursări sau penalităţi.
Prin întâmpinările formulate, societăţile bancare au considerat că susţinerile societăţii reclamante sunt neîntemeiate odată ce sumele respective provin din bilete la ordin sau cecuri ce au fost girate în favoarea băncilor chiar de societatea aflată în insolvenţă înainte de deschiderea procedurii insolvenţei.
Aşadar, băncile au invocat efectele girului, în sensul că prin girarea biletelor la ordin şi a cecurilor s-au transmis către giratar, adică chiar către bănci, toate drepturile izvorâte din titlu.
Instanţa de fond a admis în parte cererea debitoarei SC F.P. S.R.L. în sensul că a obligat societăţile bancare la plata sumelor solicitate şi a respins petitul referitor la suspendarea reţinerilor din conturile debitoarei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că deşi societăţile bancare au fost notificate de cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei totuşi acestea au întreprins măsuri de realizare a creanţelor împotriva debitoarei, deşi potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitoarei sau bunurilor sale.
Pe de altă parte, potrivit 4 din Legea nr. 85/2006, disponibilităţile băneşti ale debitorului vor putea fi păstrate într-un cont special de depozit bancar, iar creanţele creditorilor trebuie plătite conform planului de distribuire, măsurile de realizare individuală a creanţelor împotriva debitorului fiind incompatibile cu procedura de insolvenţă concursuală, colectivă, egalitară.
Sentinţa Tribunalului Dolj a fost menţinuă de Curtea de Apel Curtea de Apel Craiova care prin decizia nr. 220 din 23 februarie 2010) a reţinut că după deschiderea procedurii insolvenţei sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 85/2006, că procedura este una colectivă şi concursuală, iar toate disponibilităţile băneşti ale debitorului se păstrează într-un cont special de depozit bancar, iar îndestularea creditorilor se poate face numai în condiţiile prevăzute de art. 39 când s-a cerut suspendarea conform art. 36 (ceea ce nu s-a cerut) sau în conformitate cu art. 121-124 şi nicidecum individual şi preferenţial.
Cu privire la efectele girului instanţa de recurs a reţinut că girul are efect translativ conform art. 16 din Legea nr. 58/1934, astfel că giratarul dobândeşte un drept propriu şi autonom asupra sumei de bani înscrisă în titlu.
Ca urmare, încasarea sumelor cuvenite unei bănci în temeiul unor titluri de valoare primite în gir are loc în mod nemijlocit şi în nume propriu. Astfel de sume nu mai aparţin emitentului titlului şi nu mai intră în conturile acestuia.
În consecinţă, sumele intrate în conturile societăţii debitoare aparţin acesteia, provin din alte surse decât titlurile de valoare girate către bănci şi sunt destinate averii debitoarei supuse procedurii şi îndestulării concursuale şi colective a tuturor creditorilor acesteia.
Notă
Speţa ne-a reţinut atenţia în primul rând sub aspectul stabilirii efecteleor girului şi mai ales al aspectelor de tehnică a operaţiunii bancare de girare, însă şi din perspectiva conturării unei practici în acest sens, în unele cazuri astfel de cereri fiind admise chiar pe calea ordonanţei preşedinţiale (Tribunalul Dolj sentinţa nr. 270 din 12 martie 2009; Tribunalul Olt sentinţa nr 978 din 05.10.2009) care însă ulterior au fost desfiinţate. Cu toate acestea observăm, cum este şi cazul deciziei prezentate, că instanţele au admis cereririle societăţilor debitoare considerând, în ciuda efectelor legale ale girului, că sumele primite în conturile societăţii debitoare aparţin acesteia.
Soluţia instanţei se bazează pe o deducţie, odată ce se recunoaşte efectul translativ al girului, însă se trage concluzia că sumele intrate ulterior girului în conturile societăţii debitoare aparţin acesteia şi nu au legătură cu sumele înscrise în titlurile de valoare girate.
Cu alte cuvinte, odată ce aceste titlurile au fost girate şi societăţile bancare au dobândit un drept autonom, implicit încasarea sumelor se face direct de acestea din urmă şi orice alte sume încasate de societatea debitoare în contul personal nu au legătură cu sumele înscrise în titlurile girate.
Curtea de Apel în considerente reţine că « încasarea sumelor cuvenite unei bănci în temeiul unor titluri de valoare primite în gir are loc în mod nemijlocit şi în nume propriu» şi «astfel de sume nu mai aparţin emitentului titlului şi nu mai intră în conturile acestuia ».
Motivarea oferită de instanţe este criticabilă întrucât are la bază o confuzie între efectele juridice ale girului şi operaţiunile de tehnică bancară.
Faptul că girul are un catarer transaltiv (art. 16 şi art. 106 din Legea nr. 58/1934 şi art. 18 din Legea nr. 59/1934 sau pct. 106 şi 110 din Normele BNR nr. 6/1994 şi pct. 93 pct. 96 din Normele B.N.R. nr. 7/1994) este de necontestat, dar nu preupune implicit ca decontarea să se facă în conturile proprii ale societăţii bancare, ale giratarului, direct de la emitentul titlului. Trebuie să remarcăm în speţa de faţă că suntem şi într-o situaţie particulară, când giratarul este chiar societatea bancară la care girantul avea cont deschis, motiv pentru care instanţele trebuiau să analizeze apărările părţilor şi din această perspectivă, iar nu să deducă în lipsa unor probe concludente că orice alte sume sunt ale respectivei societăţi debitoare. Este adevărat că în măsura în care girarea ar fi avut loc între societăţi comerciale în activitarea comercială curentă (iar nu către propria bancă) giratarul ar fi introdus la decontare titlurile respective predându-le societăţii bancare unde avea deschis contul personal, însă în cauză nu suntem în această situaţie.
Din perspectiva operaţiunilor de tehnică bancară nu trebuie să nu subliniem lipsa unei coerenţe sub acest aspect din partea societăţilor bancare. Greutăţile de interpretare pornesc chiar de la contul în care se încasează sumele respective, anume dacă este chiar contul personal al debitoarei (cum a fost cazul şi în speţa de faţă) sau ar trebui în alte conturi cum ar fi un cont colector sau într-un cont cu terminaţie specială, situaţii diferite ce atrag interpretări diferite din partea instanţelor de jduecată.
Pentru a înlătura orice posibilă interpretare s-ar impune o suprapunere a efectelor juridice ale girului cu operaţiunile de tehnică bancară în sensul ca după girare încasarea să se facă într-un cont distinct (indiferent de denumire, terminaţie) decât cel deschis de societatea debitoare anterior declanşării procedurii insolvenţei. Cu alte cuvinte încasarea să se facă direct de la emitentul titlului într-un cont aparţinând giratarului.
Pentru a înlătura acest neajuns, societăţile bancare au încercat să găsească anumite soluţii, însă nu potrivite. Cu titlu de exemplu, încheierea cu societate girantă şi a unor contracte de garantie reala mobiliară asupra conturilor societăţii aflate în insolvenţă pune sub semnaul întrebării coexistenţa efectelor diferite ale garanţiei cu efectul translativ al girării şi nu rezolvă problema. Dimpotrivă, din punctul nostru de vedere o astfel de situaţie este menită să complice situaţia băncilor şi este oricum nejustificată încheierea unor astfel de contracte atât timp cât se girează bilete la ordin sau cecurile; evident că în cazul unei garanţii reale mobiliare asupra conturilor suntem în prezenţa unei garanţii, iar sumele ce intră în cont aparţin titularului, societatea bancară putând eventual să ceară suspendarea în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, spre deosebire de situaţia girului când efectul este unul translativ, adică sumele încasate sunt ale societăţii bancare. Soluţia cea mai potrivită ar fi ca societăţile bancare la momentul girării unor bilete la ordin sau cecuri de la proprii clienţi să deschidă în baza unei convenţii un cont separat cu această destinaţie unică şi justificat tocmai de această girare, urmând ca decontarea sumelor de la emitent să se realizeze în respectivul cont.
Acţiune în pretenţii împotriva societăţii bancare. Eliberarea unui card bancar şi permisiunea de a se efectua operaţiuni de către unul din asociaţi în lipsa unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor în acest sens.
(Curtea de Apel Cluj, decizia nr. 11 din 10 februarie 2010)
Prin sentinţa comercială nr. 2.288 din data de 05.06.2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj s-a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta S.C. C.L. S.R.L. CLUJ-NAPOCA, împotriva pârâtei S.C. Banca X. şi a chematului în garanţie V.P.D. precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta S.C. Banca X. împotriva chematului în garanţie V.P.D. şi în consecinţă a fost obligată pârâta societate bancară să achite reclamantei suma de 9.000 lei, iar chematul în garanţie V.P.D. a fost obligat să plătească în favoarea pârâtei S.C. Banca X. suma de 9.000 lei.
Instanţa de fond a reţinut că în data de 30 martie 2006, reclamanta a deschis un cont la banca pârâtă, împuternicit pentru a face aceste operaţiuni fiind L.M., acesta având singur semnătură autorizată, conform specimenului depus.
Cu aceeaşi ocazie, separat a fost formulată de către administratorul reclamantei, numitul L.M. o cerere de emitere a unui card VISA GOLD
Urmare a cererii de deschidere de cont, convenţia dintre reclamantă şi pârâtă a fost că numai administratorul L.M. poate dispune operaţiuni prin cont, acesta fiind singurul care avea specimen de semnătură în bancă.
Ulterior, în data de 12 aprilie 2006 chematul în garanţie V.P.D., fără a avea încuviinţarea împuternicitului L.M., a solicitat băncii şi a obţinut un card tip Business Gold asupra aceluiaşi cont al societăţii, ridicând din conturile persoanei juridice mai multe sume de bani, fapt necontestat.
Acest al doilea card a fost eliberat chematului în garanţie în urma prezentării unui act modificator al actului constitutiv al societăţii reclamante, în urma căruia, prin care se stabilise că hotărârile persoanei juridice sunt valabil luate doar de către ambii asociaţi, în unanimitate.
Banca a considerat astfel că este corect să-i elibereze şi celuilalt asociat un card şi dreptul de a putea accesa fondurile societăţii din contul deja deschis.
În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat ca evidentă greşeala băncii, împuternicind un alt asociat şi administrator al reclamantei să acceseze conturile societăţii, fără o încunoştiinţare şi obţinere a acordului celui care deja avea această calitate.
Tocmai faptul că hotărârile societăţii, pentru a putea fi valabile trebuie luate de către ambii asociaţi, în unanimitate, trebuia să o oblige pe bancă la obţinerea acordului şi celuilalt asociat sau să refuze solicitarea chematului în garanţie.
Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 11 din 10 februarie 2010 a menţinut soluţia instanţei de fond apreciind că în mod corect aceasta a a reţinut culpa băncii. Ceea ce trebuia stabilit în cauză este împrejurarea dacă emiterea cardului în favoarea chematului în garanţie a fost corectă şi dacă emiterea incorectă a cardului constituie o faptă ilicită cauzatoare a unui prejudiciu reclamantei, faptă săvârşită cu vinovăţie şi care ar putea atrage răspunderea civilă delictuală a emitentului cardului.
În condiţiile în care deschiderea contului a fost formulată de către reprezentantul reclamantei L.M si potrivit cererii documentele care se depun la bancă vor purta o singură semnătură, care aparţine titularului L.M., care a şi depus specimenul de semnătură, doar titularul dispune operaţiuni prin cont potrivit aceleaşi cereri.
Emiterea a încă unui card Visa Gold în favoarea chematului în garanţie, adică celălalt asociat şi administrator în lipsa unei împuterniciri din partea celuilalt asocat atrage răspunderea băncii neavând relevanţă faptul că s-a depus cu ocazia solicitării de emitere a celui de al doilea card actul constitutiv modificator ce prevedea că hotărârile se iau în unanimitate.
O astfel de modificare nu preupunea ca şi al doilea asociat să beneficieze de un card. Singura persoană autorizată să efectueze operaţiuni asupra contului societăţii era L.M. şi dimpotrivă faptul că între timp se modificase actul constitutiv în sensul ca hotărârile se iau cu unanimitate obliga la depunerea unei hotărâri AGA prin care să se fi hotărât emiterea unui al doilea card pentru celălalt asociat V.P.D.
În concluzie Curtea de Apel a reţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale ale băncii.
Notă :
Această speţă aduce în discuţie problematica raporturilor dintre asociaţi care pe fondul neînţelegerilor dintre aceştia produc efecte nedorite pentru societăţile bancare. În speţa analizată în mod corect instanţele au apreciat că societatea bancară este în culpă, neputând în lipsa unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor să elibereze unuia dintre asociaţi un card bancar şi să-i permită efectuarea operaţiunilor bancare.
Formarea voinţei societăţii este rezultatul aplicării principiului majorităţii în adunarea generală, astfel că voinţa societăţii, într-un anumit moment, este dată de acţionarii ce deţin majoritatea de capital în acel moment sau în cazul societăţilor cu răspundere limitată de asociaţii ce deţin dubla majoritate, de părţi sociale şi de număr, astfel că voinţa majorităţii constituie voinţa societăţii, chiar dacă există asociaţi care nu sunt de acord cu cele votate în A.G.A., aceştia din urmă putând ataca hotărârile contrare legii sau actului constitutiv. Faţă de terţele persoane voinţa exprimată printr-o hotărâre a adunării generale îşi produce efectele ca atare, acestea neputând adăuga la voinţa exprimată indiferent de context. În speţa analizată, societatea bancară a fost în culpă tocmai pentru că a suplinit voinţa societăţii printr-o greşită deducţie, inadmisibilă în lipsa unei hotărâri exprese din partea asociaţilor prin care să se stabilească şi eliberarea celui de al doilea card şi efectuarea de operaţiuni bancare.
În acest context fără a intre în detaliile unor speţe examplificăm situaţii din aceeaşi sferă, cum este cazul deschiderii unui cont în condiţiile în care există mai mulţi asociaţi la o societate cu răspundere limitată se pune întrebarea dacă poate administratorul să completeze cererea de deschidere în lipsa unei hotărâri AGA., acesta justificând că deschiderea unui cont este necesară desfăşurării activităţii curente, iar administratorul are funcţii de execuţie pentru atingerea obiectului societăţii. Considerăm că justificarea administratorului este doar în aparenţă legală şi se impune şi într-o astfel de situaţie existenţa unei hotărâri A.G.A. tocmai pentru că relevanţă nu are simpla deschidere, ci operaţiunile, natura şi limitele operaţiunilor ce se vor face ulterior simplei deschideri a unui cont.
De asemenmea, în cazul unui contract de credit acordat unei societăţi ce are doi asociaţi şi administratori fiecare deţinând 50% din părţile sociale şi se doreşte încheierea unui act adiţional la contractul de credit, iar unul dintre aceştia refuză semnarea actului adiţional, situaţie frecventă în ultima perioadă de restructurare a creditelor, se pune întrebarea dacă semnătura unui singur asociat este suficientă sau este necesară hotărârea AGA din care să rezulte că asociaţii au exprimat voturi/opinii diferite. Sub acest aspect considerăm că dacă prin actul adiţional nu se modifică condiţiile iniţiale de creditare este suficientă semnătura unuia dintre administratori, însă în caz contrar se impune prezentarea unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor, care nu trebuie neapărat să conţină votul în unanimitate al asociaţilor, fiind suficient ca în adunarea generală a asociaţilor ce a fost convocată în două rânduri conform art. 193 din Legea nr. 31/1990 să se fi exprimat votul în sensul semnării actului adiţional chiar în lipsa unora dintre asociaţi.
Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei întemeiată pe bilete la ordin şi Invocarea de către debitoare, pe calea contestaţiei a unor apărări privitoare la lipsa mandatului semnatarului biletelor la ordin, la dresarea protestului de neplată, la nulitatea actului juridic de avalizare şi la nelegalitatea biletelor la ordin.
Prin articolul 62 din legea nr.58/1934 legiuitorul a reglementat o cale de apărare a debitorului cambial, respectiv opoziţia la executare, prevăzând atât termenul în care se poate uza de aceasta, cât şi instanţa competentă în soluţionarea ei.
În raport de dispoziţiile legii speciale, judecătorul-sindic pe calea contestaţiei prevăzută de Legea nr.85/2006 nu poate analiza apărări legate de valabilitatea titlului cambial, ci doar apărări în legătură cu existenţa fondurilor necesare acoperirii creanţelor exigibile, cu certitudinea, lichidarea şi exigibilitatea creanţei cu valoarea prag a crenţei.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia V comercială, decizia 495/2009)
Criticile recurentei privitoare la completarea pretins abuzivă a scadenţei de plată a biletelor la ordin şi introducerea lor în bancă cu mult înainte de data scadenţei, fără a ţine seama de înţelegerea dintre părţi, nu pot fi primite în cadrul unei contestaţii faţă de cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, ele fiind neîntemeiate raportat la caracterul abstract al acestui titlu, unul dintre avantajele practice ale biletului la ordin constând tocmai în faptul că executarea lui nu cere o analiză a scopului sau cauzei actului juridic.
Trebuie avut în vedere că titlurile comerciale de valoare sunt titluri abstracte. Cu alte cuvinte, aceste înscrisuri încorporează obligaţia şi dreptul corelativ, fără a cuprinde şi cauza obligaţiei, aceasta din urmă fiind un element extern ce nu are nicio influenţă asupra titlului de credit.
(Curtea de Apel Timişoara, dec. nr. 1660 din 15 decembrie 2009)